De ce te temi cand vrei sa faci o schimbare in viata ta?

Aseara am avut un webinar tare fain, cu un vibe aparte, cu interese diferite, de la cercetare de piata, studiul concurentei, interes de a schimba propria viata si pana la aflarea unor lucruri de interes personal.

Oameni diferiti, situatii diferite.

Sa-ti povestesc cate ceva din ceea ce am aflat, ca temeri, ale multora din cei care vor sa faca o transformare in viata lor dar, care de multe ori sfarsesc facand ''un pas inainte, un pas inapoi'', ramanand pe loc, amanand pentru candva cand astrele vor fi favorabile sau conjunctura sociala va permite, sau...

Cand e momentul sa faci pasul spre schimbare?

Ieri, as raspunde eu! Am fost in situatia ta si a multora, de a ma adapta la schimbarile ce apar, vrei-nu-vrei, in viata ta.

Am visat sa revin la viata dinainte, la o perioada trecuta in care, nu neaparat as fi fost mai fericita, implinita, dar poate imi era mai ‘’caldut’’ decat in momentul in care ajunsesem, mai confortabil.

Prima frana reala la schimbare, am observat-o cand, la birou ni se implementa un nou sistem IT pe care sa lucram. Era normal si natural sa se faca upgrade, sa se intample evolutie, daca pot spune astfel. Reactia mea era una copilareasca: ma suparam, mi se parea dificila adaptarea, vedeam minusurile si imi displacea efortul de a invata ceva nou si starea de disconfort. Cat de gresit!

Aici a avut Tony Robbins, Gurul meu in NLP, o contributie fabuloasa. Un curs de Strategic Interventions, 4 traininguri de Unleash the Power Within, un Date With Destiny si un Business Mastery, m-au ajutat sa imbratisez schimbarea, adaptarea la noile situatii din viata, in mod rapid.

Ce am realizat cel mai usor si simplu, a fost ca ORICE transformare, schimbare, salt sau pas inainte, vine cu un disconfort. Stii, ca atunci cand spui: ah, dar am mai trecut prin asta si m-am descurcat, asa ca voi gasi solutii si acum!

Ce am observat in ultmii ani: cand totul ramane asa cum a fost, apare plafonarea, plictisul. Stii ca nu e bine, dar o tii langa, numai ca ti-e sila de disconfort si de efort, de cautarea unor solutii, invatarea a ceva nou si depunerea unui efort in directia dorita.

Am identificat cateva din franele celor care doresc sa devina instructori si m-as bucura sa le impartasesc cu tine:

Teama de a nu fii suficient de bun

Nimeni nu s-a nascut invatat, asta e o certitudine! Iar yoga, ca orice altceva din viata, presupune invatare continua, experimentare continua.

Pana la urma, e si absurd ca dupa cateva luni de invatare yoga din punct de vedere al unui instructor, sa ai pretentii prea mari de la tine.

Daca te gandesti bine, fiind un instructor aflat la inceput de drum, cu siguranta vei atrage oameni aflati la randul lor, la inceput de drum si nu practicanti avansati. 

Nu te opreste nimeni sa ai sinceritatea si maturitatea de a recunoaste ca te afli la inceput de drum in profesia de instructor yoga.

Teama de a sta in fata clientilor

Sigur ca poti avea emotii la inceput de drum. A fi instructor te pune intr-o pozitie de leader, de a ghida oamenii intr-o sesiune de yoga, de a avea siguranta, certitudine, prezenta de spirit, empatie, compasiune, daruire, dar si putere interioara, capacitate de concentrare si observare. De focus pe ceea ce spui si pe necesitatile clientilor tai. Toate deodata! 

Si asta poate fi coplesitor uneori, numai ca este ceva ce inveti, si ajungi sa stapanesti.

Oamenii care stau in fata ta, nu vin sa te judece si sa te crucifice, ci vin sa experimenteze impreuna cu tine, au nevoile lor, iar daca ajung la clasa ta si raman cu tine la inca una si inca una, inseamna ca ai reusit sa produci ceva bun prin practica, pentru ei, deci fruntea sus!

Incapacitatea de a cere bani, starea de rusine si vinovatie fata de aspectele financiare

Hai sa fim sinceri: odata ce ai decis ca vrei sa faci o meserie ca instructor yoga, fie iti pastrezi un job, fie el si caldut, care nu-ti aduce mare satisfactie, dar vine cu un salariu la final de luna si ai o baza, fie iti ‘’arzi corabiile’’ si te arunci cu capul inainte, dedicandu-te 100% in noua meserie.

Si daca tot ai decis sa faci o meserie din yoga, de ce sa iti fie rusine sa ceri bani pentru serviciile prestate? 

Poti face ceva pro bono pentru o perioada de timp doar ca, pentru multi dintre noi care, traiesc in orase avand facturi de platit, mancare de cumparat, e cam dificil sa ramai in dilema ‘’spiritualitatea nu se vinde la taraba, dar eu ce mananc azi?’’

In India, Swami-sii merg la cersit cu bolul in mana si, daca primesc ceva in ziua respectiva, e bine, daca nu...ajuneaza!

Te vezi stand iarna cu incaltaminte si haine de capatat, fara caldura in calorifer (daca mai ai casa), fara curent electric si cu bolul de cersit in mana? 

Cati bani ai investit in educatia ta, cursurile yoga, studiului individual? Maestrii la care ai ajuns, fie ca e vorba de cei din Occident, fie de cei din India, ti-au dat invatatura pe gratis si initierile? Cu ce esti tu mai special/a sa iti fie rusine sa ceri bani pentru un serviciu prestat?

Sigur ca, atunci cand simti, oferi ceva gratuit cui doresti, dar nu te obliga nimeni si o faci pentru ca asa doresti. Deci…? 

Nu am incredere in mine

Increderea, ca si orice alta abilitate, se cultiva. Yoghinii spun sa lucrezi pe Manipura chakra si au dreptate iar Uddiyana Bandha este o tehnica absolut fabuloasa si care poate ajuta infinit, in acest sens.

Dincolo insa de cultivarea unei emotii si a unei atitudini de incredere, procesul de invatare continua, de experimentare, iti poate aduce din ce in ce mai multa siguranta, stapanire de sine, incredere si bucurie de a impartasi din cele ce stii.

L-EARN, adica ‘’learn before earn’’, simplu nu?

Teama de a nu provoca accidentari clientilor

Grija aceasta nu dispare la nimeni 100%, indiferent de cata experienta ai. Tocmai din acest motiv, atentia pe clienti, pe conditia lor fizica si de sanatate, posibilitatea de a ajusta eficient si de a oferi variante de practica posturala, se invata cu timpul.

Si, atat timp cat nu faci posturi extrem de complicate, facand si un body reading al clientilor tai, pentru a observa felul in care ii poti ajuta sa intre mai usor in posturi si sa adaptezi necesitatilor lor, chiar nu vad de ce sa te temi.

Sigur ca, exista si genul de persoane care trag de ele, se forteaza, se simt in competitie permanenta, cu ele sau cu cei din jur, dar sunt rare. A le atrage atentia ca se pot rani si sunt raspunzatori directi de practica lor, ii poate opri din competitia inutila, de cele mai multe ori.

Sunt prea in varsta ca sa fac schimbarea

Am facut-o la 40 ani aproape si nu regret o secunda!

Toata viata mi-am dorit sa predau yoga, inca de pe la 20 ani dar, cam toate temerile de mai sus, plus inca alte cateva, mi-au stat piedica. Pana la urma, soarta m-a impins de la spate si am reusit sa fac pasul.

Nu a fost usor, dar a meritat!

Nu cred ca exista limita de varsta decat in capul nostru, cand vine vorba de a ne schimba si imbunatati vietile. 

Cred ca cel mai important ingredient este: pasiunea. Daca faci ceva cu pasiune, uiti sa mananci, sa dormi, te trezesti dimineata cu dorinta de a continua, iti vin idei pe care sa le aplici, gresesti, cazi, te ridici, experimentezi si tot asa.

Este o doamna, pe nume Eileen Ash, in varsta de 108 ani, care este yoga teacher. Din cate imi amintesc a inceput sa practice yoga dupa 50 ani si cred ca a devenit instructor pe la 75. Oare chiar conteaza varsta?

Daca iti doresti sa devii instructor yoga si ai deja experienta practica de minim 6 luni, te astept la cursurile mele online.

Efort minim, nu pleci de acasa, inveti in ritmul tau, dar ai si teme de facut, petreci mai mult timp cu familia, nu iti dai peste cap concediile, pentru ca internet gasesti aproape oriunde in lume, iar telefonul e oricum o prelungire a ta…

Urmatorul curs de instructori TTC200 incepe pe 5 oct si dureaza pana pe 20 dec. Online 100%

Da-mi de veste: contact@danatupa.ro

Write a comment