Ganduri

14 aug #calatorspresine #motivederecunostinta

Cresc, mă mai împiedic, cad, mă ridic!
Cred că despre asta e viața până la urmă și, dacă toate ar fi mers așa cum aș fi vrut, ar fi fost plicticos și nici n-aș mai fi crescut. Aș vrea să întorc timpul înapoi și să știu macar cât știu acum. Nu e un gând absurd, căci din popor se spune: dă Doamne românului, mintea cea de pe urmă! 
Poate aș face lucrurile altfel sau poate nu, căci fiecare lecție de viață a avut rolul ei în plămada firii.
Dar cred, sau măcar sper, că nu aș mai suferi la fel și nici nu m-aș mai frământa fără rost. Poate aș fi mai detașată, cine știe!?

Aș înțelege, poate, că fiecare întâmplare nedorită a venit să apese pe niște butoane sensibile, tocmai ca să schimb ceva acolo sau să mă ajute să cresc.
Încă rămân la ideea că, orice șut în dos e un pas înainte, chiar dacă forțat.

Acum știu că, oamenii nu se schimbă fundamental și, că o relație eșuată sau stricată trebuie întreruptă la vremea potrivită. Că poate fi remediată doar cu eforturi bilaterale, nu doar cu ideile din capul tău și șansele pe care le oferi a doua oară. Dând o a doua șansă cuiva și eșuând, e greșit, dar o a treia șansă oferită, e prostie și mai bine păstrezi distanța sanitară pentru binele tuturor.

Am învățat că gura lumii n-o astupă nici pământul și că, trebuie să îți vezi de drumul tău dacă ai un ideal.

Am învățat că a spune NU la timpul potrivit, poate ajuta mai mult decât un DA rostit din obligație sau rușine.
Și că un DA spus de complezență și neonorat, poate aduce mai multe prejudicii decât un NU, ferm și hotărât. Păcat însă că DA-urile de complezență au ajuns leit motiv pentru mulți, și asta mă irită mult, dar e problema mea, până la urmă.

Am învățat că e sănătos să spui "iartă-mă" atunci cand greșești, dar că tindem mai degrabă să trecem peste, decât să iertăm cu adevărat, păstrând o atitudine rezervată sau retrăgându-ne încrederea în cei greșiți nouă. 
Am învățat că e mai greu să te ierți pe tine, mai ales că, din copilărie ni s-a sădit ideea că o greșeală costă și nu dă bine. Poate de aceea îi și vedem într-un fel anume pe cei care eșuează în căsnicii sau afaceri, dacă își pierd jobul sau bate vântul de la est la vest...

Am învățat că e mai bine să lămurești lucrurile și să spui de ce pleci din viața unui om, pentru că e de bun simț în primul rând și nu lași loc de interpretări imaginare sau fabulații absurde ce pot răni. Până la urmă, poate celălalt are ceva de înțeles sau învățat din toată povestea sau de ce nu, chiar tu.

Am învățat că oricâtă încredere ai în oameni, nu e bine să te bazezi foarte mult pe ei, căci costurile ulterioare pot depăși bugetul financiar, energetic și emoțional pe care îl aveai planificat. Așa te păzești și pe tine și pe el/ea de dezamăgiri. Poate mai bine închei un "contract", fie el chiar și numai emoțional, în care părțile își fac treaba, asumându-se la ce pot duce și dau cu subsemnatul. Iar de nu, atunci reziliezi la timp, fără așteptări nefondate sau prelungiri inutile. E o metaforă evident, dar înțelegi ce spun...

Am învățat că nu e bine să faci business sau colaborări cu prietenii, chiar dacă este ceva spiritual. De câte ori am auzit asta în trecut, nici eu nu mai știu, dar unii învață din greșelile lor, nu din ale altora, din păcate!

Am învățat că oamenii sunt frumoși și simpli în curățenia sufletului lor și vor rămâne lângă tine, cu tine, atât cât va să fie, nicio secundă în plus. Iar dacă e dat, drumurile vieții se vor reuni cândva, cumva, cu bucurie.

Am învățat că ceea ce se numește corp fizic, are nevoile sale pe care le ignoram în majoritatea timpului, uitând să îl hidratez, hrănesc, mișc, deși îmi dădea semnale constant. Am învățat să îi ascult glasul și încă învăț lucruri din șoaptele sale tainice.

Am vrut să cuceresc munții înalți, dar am uitat de multe ori de Universul lăuntric. În acel Univers interior am găsit de fiecare dată pacea, liniștea minții și a sufletului.

Am învățat că o secundă trăită conștient, valorează mai mult decât o săptămână trăită în uitare de sine, chiar atunci când poate ești foarte bine.

Am învățat că atunci când te decizi să schimbi ceva, acționezi imediat și nu mai amâni, chiar dacă asta înseamnă să restructurezi totul din temelii.

Am învățat că 1000 de greșeli nu înseamnă nimic, atât timp cât ai un scop și lucrezi la el. Cu fiecare eroare mai înveți ceva, mai schimbi sau ajustezi ceva, căci nimeni nu s-a născut perfect sau deja învățat, dar e posibil ca unii să iasă mototoliți din greșelile tale sau poate chiar tu. Nu mi-e rușine să întreb când nu știu, la fel cum nu mi-e rușine să recunosc că am atât de multe de învățat încă.

Am învățat că nu trebuie să fii perfect ca să pui umărul, mintea și sufletul ajutând pe cineva și, că două mâini sunt mult mai mult decât mierea pe limbă sau vorbele bune sau un umăr pe care să plângi. Bune și alea, că te costă doar un pic de timp și energie. Dar mâna întinsă sau brânciul unui ajutor, te pot urni spre mai bine.

Am înțeles că viața mea e frumoasă așa cum e și că, îmi construiesc viitorul cu deciziile și acțiunile de azi. Trăiesc literalmente cu efectele deciziilor luate în trecut și, dacă sunt acum împăcată cu mine, este fie pentru că am luat decizii bune în trecut, fie pentru că m-am asumat pentru cele mai puțin reușite.

Să ne fie bine și să ne auzim cu bine!

Namaste

Write a comment