Începe iar fâlfâiala…

Și fâlfâiala fără rost sau sens, va reîncepe!

Din 15 mai, oamenii se vor reîntoarce la o viață din trecut. Nu 100%, ci cu limite.

Doar că mulți nu au vazut și nici înțeles că, înainte de fenomenul Covid 19, trăiam într-o lume bolnavă, suprasaturată de consumerismul dus la extrem al unei rase superioare, numită, umană.

Nu se va face iunie și, mulți vor fi cei care, vor regreta liniștea, aerul curat, respirabil, al acestor zile.

Mi se derulează înaintea ochilor agitatia năucă, random, a multora, alergând de colo colo, ducând la rang de "musai " ieșirea pe afară, ca să ardă combustibilul și să își treacă timpul.

Un timp de care fug la greu, pentru că nu știu cum să umple un gol din propria lor ființă, fiindu-le urât să stea în propria lor companie 😜

Nu sunt fără pată, nu sunt un model, dar spune și tu, cât de dor îți e de blocajele în trafic și de o fâlfâială până în zori pe străzi?

Mie nu, asta e o certitudine!

Oamenii au învățat multe, doar dacă au vrut: s-au reorientat profesional, au învățat lucruri noi, au făcut mai mult din ce i-a pasionat, au învățat să facă pâine în casă, cozonaci, să gătească, să petreacă timp cu copiii și cu partenerul de viață.

Mai ales aici a fost un test pentru toți: câtă armonie e în familia ta și cât spațiu personal poți oferi celuilalt, când nu stai bot în bot cu el, în casa mai mică sau mai mare, după posibilități!?

Sigur că mai apar divergențe de opinie sau ciondăneli, căci niciunde nu-i perfect dar, dacă e doar din când în când, e de bine! Zic și eu...

Femeile au învățat să se vopsească, să își facă manichiura și pedichiura.

Chestie pe care oricum eu o făceam și înainte, din trauma de a pierde timp prețios pe drumuri, la coafor-cosmetică-manichiură, săptămânal.

Așa simt/sunt eu și tu sigur nu trebuie să fii ca mine, caci e o alegere personala!

Dar mie așa îmi place: să stau și să audiez un curs care mă interesează și să îmi fac manichiura, de exemplu. Sau să îmi pun henna în păr, în timp ce gătesc ciorba...

Suntem plini de resurse și habar nu avem! Timpul e prețios și avem la dispoziție o mulțime de facilități, la care nici măcar nu ne gândim.

În fine, ce s-o mai lungim acum, nimeni nu își dorește restricții, boală, pericol, asta e clar!

Dar nici la vechiul stil de viață în care, observăm cum pupăza din Mertzanul așezat lângă noi la stop, sau ăla cu ceafa groasă, cocalar plin de el, ori patronul plin de importanță și imagine de sine, aruncă cu nonșalanță mucul de țigară pe stradă, închizând geamul ce vibrează de bași techno sau manele și privindu-te în ochi, așteptând să vadă dacă îndrăznești să zici ceva...

A mai apărut și moda celor care fac special ceva flagrant, parcând mașina pe mijloc, de ex,din spirit stupid de fronda, sau de ''uite asa vreau io si mi se rupe de aia din jur'' încurcând circulația și abordând nonșalanță nesimțită.

Ei își impun să nu dea atenție deranjului pe care îl produc altora, pentru că suferă de penibilitate și lipsă de atenție pe care și-o iau cu forța, deranjand pe altii.

Am observat și astfel de exemplare inerte IQ și EQ, care sunt poker face, în timp ce tu stai ca prostul să îl ocolești și nu reușești decât cu greu, în timp ce îți otravești sângele de iritare, iar el, retardul, privește la musca așezată pe telefonul fițos.

Chiar nu mi-e dor de astfel de vremuri românești!

Și mi-e că nu am învățat mare lucru din experiența aceasta... 🤔

Nu sunt o sfântă, așa că o să dau socoteală că judec aproapele, știu, dar mi-o asum!😁

Aș vrea bun simț, ajutorul dat aproapelui care are nevoie cu adevărat și nu paraziților sociali.

O viață în care să nu deranjăm pe cel de lângă noi, așa cum e in țările civilizate.

Cer prea mult, oare?

Speranța moare ultima!

Write a comment