Despre perfectionism si cateva inconveniente ale sale

Stii ca perfectionismul este o ''boala'', care, ca orice boala se poate trata, ameliora sau chiar vindeca? 🙂

Uneori ne invatam lectia mai usor sau mai greu, unii nu o invata deloc, iar altii cred ca au invatat-o, pana cand....se impiedica din nou de ea, dar la alt nivel.
Pana acum, nu am vazut niciun singur perfectionist care sa fie macar multumit de el insusi, de viata lui, de ceea ce traieste. Din cel mai simplu motiv: intotdeauna e loc de mai bine, sau cei din jur nu stiu sa faca ''cum trebuie'' un anume lucru, pe care, doar ei il pot face daca nu perfect, macar cat mai bine :-)))
Intotdeauna exista undeva acel: puteam sa fac mai bine, de ce nu am facut asa si asa? Iti suna cunoscut? Si pentru ca a progresa presupune eforturi, poate ca cel mai simplu ar fi sa vedem obiectiv ce am facut si sa vedem daca si cum putem imbunatati in viitor aceeasi activitate care se repeta, dar ramanand multumiti ca am facut tot ceea ce am putut mai bine si mai bun intr-o anumita directie, adica sa dam tot ce putem la momentul respectiv.
Si pana la urma de ce zic toate acestea? Pentru ca, de curand ma surprindeam gandind: ... inca nu am facut suficient de mult ca sa fiu in armonie cu Universul, cu Divinitatea, ca mai am o gramada (sau macar o gramajoara) de lucruri asupra carora e necesar sa... Stop! Suna cunoscut, nu? Din nou, perfectionismul!
Si pt ca spuneam ca unii invata din lectii dure, a fost momentul meu sa inteleg ca, de fapt chiar e suficient sa fac ceea ce pot mai bine, fara sa ma stresez ca nu sunt acolo unde visez 🙂 Am simtit intr-un moment de rascruce maxima cum sunt iubita, protejata si salvata dintr-un moment critic, cu o naturalete perfecta (iar perfect?), ca si cand asa trebuia sa fie, pentru ca era momentul...perfect sa simt toata protectia, iubirea si ajutorul de care aveam nevoie 🙂 Offf, perfectionismul asta! Va iubesc!

Write a comment

Close