O lume intreaga intr-un vis din carton!

Vin Sarbatorile de iarna si oamenii incep sa freamate!

Intr-un Supermarket, un imens colt isi desfacea bratele bogate, cu tot felul de podoabe de iarna, de la brazi artificiali gata aranjati, unii cu foarte mult gust si de care ochii mei stau lipiti minute bune, la miile de perdele de lumini, beculete pentru pom, ornamente, jucarii, Mosi Craciuni mai scunzi sau mai inalti, presarati printre casute albe si clopotei, ghirlande si podoabe.

Jucarii de toate felurile si pentru toate gusturile se arata privirii mele uimite si incantate de o lume in care patrund cu bucurie de copil care-si asteapta cadoul acum-acum...

Ma intreb de ce in fiecare an, la vremea asta, am fata lui Heidi cand se mira cu voce tare si ramanea cu un zambet intr-un colt al gurii (mai stie cineva desenele animate cu Heidi, by the way?)

S-a dus brusc pe apa sambetei toata lista de cumparaturi urgente, timpul s-a dilatat si mainile mele au inceput sa caute infrigurate printre nenumaratele ispite si sa adune in carut, diverse. Doar deh...in curand nici macar o musca nu va mai avea loc in casa, dar noi tot cumparam. Noroc ca inimi largi si generoase, dam de cel putin 2-3 ori pe an, cativa saci buni cu lucruri nevoiasilor pe care ii sustinem consistent, de vreo 4-5 ani deja.

Chiar daca Craciunul nu este despre jucarii si beteala, este momentul in care ma simt cel mai aproape de copilarie si de puritatea specifica, moment in care, toata fiinta mea traieste in alte dimensiuni si inca din plin.

Trec intr-un final de casa de marcat, lasand pe cel cu care eram sa se descurce cu factura si incarcatul in cos, si ma indrept hipnotizata catre o sanie a Mosului construita dintr-un placaj, aflata la vreo 4-5 metri de locul unde oamenii seriosi plateau, uitandu-se disperati si mormaind in barba: hai ca mai avem si alte treburi; e tarziu!  🙂

Crede-ma ca m-am dus langa sanie de parca aveam 5 ani, explorand cu ochii infometati, colturi, spatii, povesti uitate, de parca descopeream o noua lume. Imaginatia deja adulmeca posibilitati si jocuri uitate, bucurie si prezenta.

Revin cu greu la cei ...ani ai mei si la ceva ratiune din imaginatia fertila... raman doar cu savoarea unor timpuri demult apuse si conchid: Ce tare ar fi fost sa avem sania asta a Mosului cand eram copii. Tiiiii, sa te tii ce ar fi fost pe ea si cat ne-am fi jucat! :-)))

Pe curand dragilor!

Namaste

PS: daca nu stii desenele animate de care vorbesc, iaca mostra https://www.youtube.com/watch?v=v2ocUVJ7tKs

Write a comment

Close